Piticul vesel si pictacios nu se lasa cu una cu doua, astfel ca intr-o dimineata cand ne-am trezit am observat ca piticul ne-a pictat toata sufrageria, a construit doua dulapuri, le-a pictat si pe ele, desigur, apoi a construit o biblioteca si un birou si.. le-a pictat, evident, sa nu se supere, dupa care, a inceput sa isi picteze si rochitzele, iui, fug, sa nu cumva sa imi picteze si mie pantalonasii!

-”Imi place tabloul ala cu saxofonul, de pe site-ul tau! Vreau sa-l cumpar!”
-”Nu-l mai am, dar iti fac altul daca vrei!”

Si mi-a facut. Unul numai al meu, exact asa cum l-as fi facut eu. Daca aveam vreun gram de talent…
…Asa a inceput aventura colorata, cu Hadella. Am vrut apoi sa-mi schimb mobila din bucatarie. Adela mi-a sugerat  sa o pictam. Chiar asa, mi-am zis, de ce sa n-o pictam?  Zis si facut…si a venit la Bucuresti!
Mi-a pus multe intrebari si orice-as fi spus ar fi fost raspunsul corect. Pentru ca vroia sa-mi picteze ceea ce ma reprezinta, sa-mi faca o “lucrare” pe sufletul meu. Recunosc ca mi-a fost putin teama, nu-mi imaginam cum trebuie sa fie si ce-ar trebui sa vreau. Dar am inceput sa-i spun, timid, lucrurile care conteaza pentru mine, pasiunile, simbolurile…
Ideile ne-au venit impreuna, pe parcurs. Le-am vazut transformandu-se sub ochii mei, din idei, in vise. Colorate. Vesele. Vii. Eu.
Asa s-a nascut “Soul KITCHEN, si daca nu e suficient, va astept la Bucuresti sa vedeti cu ochii…sufletului. Si promit sa va duc si la restaurantul indian!

………………………….. Zise ea, Dana Harsan, prietena mea veche, ne stim demult, de la Cercetasi. O fata minunata, tonica, spirituala, cu un suflet bun cum putini oameni au, cu niste ochi minunati albastrii, cu prieteni frumosi si un univers intreg care o inconjoara si o creeaza si alaturi de care se redescopera zilnic Da?Na! este un univers tumultuos, plin de intrebari dar si de foarte multe raspunsuri potrivite. Dana mi-a oferit posibilitatea sa ma desfasor artistic si sa recreez un spatiu confortabil si colorat pentru ea. Sper ca am reusit !

Multumesc Dana

Dragi cititori,va anunt pe aceasta cale ca mama mea este cea mai minunata fiinta pentru mine si o iubesc din tot sufletul:) Ea,alaturi de bunica mea,Momo,sunt cele mai importante in existenta-mi tumultuoasa,evident si sormea bighydoasa Deliutza are locul ei bine inradacinat in sufletul meu,cine nu are sora sa ii scrie barzei,niciodata nu e prea tarziu,eu am si tare sunt mandra:)Asadar,cu ocazia zilei de 8 martie si nu numai le zic ca le iubesc si le pretuiesc:)

Tuturor femeilor importante din viata mea le doresc de ziua noastra sa fie fericite,luminoase,iubite,istete,inspirate si sincere:)

Asadar : La multi ani : Mami,Momo,Deliutza,Biutza,Ioana,Lucia,Sandy Bella,Paulina,Alinutza,Anastasia,Angika…etc etc etc

Fara voi,viata ar fi mult mai neinteresanta:)

                    Exista o multime de oameni in jurul nostru, multi pe care ii consideram prieteni dar oare cati din acestia sunt cu adevarat prietenii tai? cati te cunosc cu adevarat si te accepta asa cum esti? Cati dintre ei te cearta si apoi te iarta pentru ca esti uneori incapabil sa le asculti sfaturile , poate din stangacie sau poate din neputinta, cati dintre ei ti-au vazut ochii si au stiut ca esti trist sau ca iti lipseste ceva , cineva, undeva ?  Grea  intrebare , minunata realitate:) O surpriza placuta a vietii mele este Geo Dinescu ,actrita, scriitoare (o foarte minunata maiastra a condeiului, ma rog, a tastaturii) , mama lui Modjo, independentza  in persoana si prietena mea, chiar daca nu ne-am vazut decat o singura data in viata avem o prietenie superfrumoasa . Acest guru al sufletelor noastre, sa fim bine intelesi, Geo nu da sfaturi oricui, decat prietenilor si celor care sunt capabili sa le inteleaga ,  e o fiinta intelijenta, mult prea…zic eu… pentru lumea care ne inconjoara… asa…bun…Geo are cel mai simpatic si mai neplictisitor blog care exista…imi place de ea ca e sincera si isi asuma sinceritatea si curajul de a-si expune gandurile tuturor, o admir, credeam ca pot si eu dar ceva ma retine, ei bine ,uite ca din pricina ei azi am scris mai mult decat de obicei, si nici nu mi se pare foarte amuzant, ma rog, nici nu asta era ideea, am facut-o pentru ca vreau sa v-o arat si voua daca sunteti curiosi dati un click si cititi:) Va imbratisez:)         Click aici :) http://geodinescu.blogspot.com/2010/02/sfatul-specialistului.html

Orice asemanare cu vise , intamplari sau personaje reale este pur imaginara, a…  intamplatoare … a … asemanatoare …. a … ascultati si luati aminte … domnita nici de data asta nu minte

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Adica La multi aniiiiiiiiiiii,doar ca era prea banal titlul asta, toate titlurile si urarile incep cu asta, desi e o urare frumoasa, plina de incredere,hm,,,nu? Da, eu asa zic:)   Anul asta a inceput cat se poate de frumos si de bine. De Craciun am fost cu familia iar revelionul a fost cel mai minunat din ultimii ani:) Multumesc asadar pe aceasta cale tuturor celor care mi-au inseninat (sau nu) zilele anului trecut si imi doresc ca anul asta sa ne revedem cu totii cu bine:)

Asa , ca pentru inceput de an , va dedichez o melodie care stiu ca va place ,o iubiti, dansati pe ea de cate ori aveti ocazia, ma sunati si mi-o dedicati la telefon, va aduceti aminte de mine cand o auziti, e slagarul slagarelor , un dans cu o coregrafie dementiala , pentru voi, cado

Dancando Lambadaaaaaaaaaaaaaa:)

Va pupez

Asculta asta! ))

Fiecare cred ca s-a simtit cel putin odata in viata  asa …

Ascultati si luati aminte

Liliacul mic nu minte )

                pi.es : Io cant si tot io mi-am facut poza invers

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

          Vara, Iulie, Vacanta, Vreme buna, Noi in vama  Bors  in drum spre Budapesta, mi se sopteste in casca: ” Du-te si vorbeste tu cu domnisoara ca stii ungureste si te descurci mai bine” …

          Zis si executat,  ma infiintez la baza tejghelei si incep intr-o ungureasca perfecta:   ” Io napot kivanok,   egy ROvignietat kerek szepen”,   adica   “Buna ziua,  o rovignieta va rog frumos” ,   domnisoara kissasony imi da un reply instant : “Egy vignyetat?  ” , adica   ” o vignieta? “  , eu ii raspund foarte hotarata si suparata oarecum ca nu m-a inteles din prima, cu toate ca am avut o pronuntie impecabila  ”nem, egy ROvignyetat” adica ” nu,nu vreau o vignyeta ci o ROvignyeta”……suspans….Radu incepe sa rada, eu nu inteleg, apoi ma prind, dhaaaa, eu credeam ca “rovignieta” e un termen precis si ca peste tot  i se spune la fel, nu m-am gandit ca acel RO vine de la tara mama Radem in hohote dupa care ii cer domnisoarei kissaszony  o ” HUvignyeta”

               “M-am ras”

               Hm… taxa pe care o platesc eu ar trebui sa se numeasca “HAvignieta”

               Ha,ha,ha:) Abia astept sa vina Ho Ho Ho!!!

                                   Va pupa HA-dell-Ah!

                 Aud tot mai des ca oamenii detesta sarbatoarea Craciunului pentru ca a devenit o sarbatoare comerciala.Oamenilor nu le place sa se bucure si sa fie fericiti si mai buni “la comanda” , dar atunci, cand le place oamenilor sa fie fericiti? sau …cand sunt oamenii fericiti?

       Stefan Hrusca e un reper acustic , cand ii auzi glasul privighetor stii ca se apropie cea mai frumoasa sarbatoare,afara nu e zapada,frig nu mai e ,suntem ocupati mereu si intr-o continua miscare,uitam de notiunea timpului,uitam de sarbatori, uitam ca e decembrie si e luna cadourilor, de asta cred ca el e un reper.

             Bun, hai ca nu ma asteptam sa ii iau apararea lui Hrusca tocmai aici:))

             De la ” Imi plac colindele pe care le canta Hrusca ” la a-l asculta intr-un bar, undeva  intr-un subsol din Oradea , ei bine , se pare ca nu a fost cale atat de lunga:)

             Am iesit cu colegii mei in oras, am vrut sa dansam, nu mai dansasem demult , am mers, am baut fiecare ce a dorit, eu personal Pepsiiii, apoi ne-am retras intr-un separe cu multe oglinzi,cu canapele si pereti rosii:))

               In mijlocul semi-ringului de dans era o bara,o bara unde domnitele danseaza si evolueaza la barna dar nu la orizontala ci la verticala,am avut parte chiar si de o demonstratie, domnisoara ne-a impresionat placut, atat de placut incat am vrut si noi, pai cum, ce? eu nu pot? ) haha:))

                ok, mai era insa o problema, muzica ,domnisoara dansase pe “Ring my bell’s” -ul lui Enrique Iglesias, noi am fi dorit ceva mai ritmat, muzica anilor 80, o lambada, ceva, in fine  dar nu Enrigue , so… am mers la bar si barmanul mi-a oferit posibilitatea sa ma uit in playlistul lor, sa imi aleg ce imi place, nu prea aveai de unde alege, insa ….Ta-dam !!! L-am zarit pe prietenul Hrusca si am exclamat bucuroasa : “Aveti colinde cu Hrusca? wow,ce tare! ”

                  Se pare ca am fost suficient de credibila,eu glumind,nu imi doream de nicio culoare sa il ascult atunci si acolo pe Hrusca cel mai sus amintit si multprealaudat , la baza barei:)

                   Dar, in viata nu primesti de fiecare data ce iti doresti, so, nu am mai avut rabdare si am inceput sa fac piruete cu bara auxiliara din dotarea barului respectiv, facand abstractie de muzica-colindata , asa de bine se potriveau unduirile cu leru-i ler, excelent, bun, am dansat o melodie, 2 am stat jos ,si am mers din nou la barman sa il rog frumos sa schimbe coloana sonora:)

         “- Pai cum,ati zis ca va place Hrusca, v-ati bucurat , ati zis wow…”

         ” – Da, imi place mult, dar nu AICI, am glumit cand am zis “wow”

         “- Pai sa nu mai glumiti cu lucrurile astea ”

       …….. Mi-am cerut scuze si in loc de Hrusca am primit  un Enrique de nu m-am vazut , ei, mai puteam protesta cumva? Nu. Asa ca, am dansat, ne-am simtit bine, am facut poze, am ras, am luat-o ca pe cea mai haioasa experienta din ultima saptamana, nu pot sa zic “din viata mea” pentru ca am ataaaateaa:)

                Nu conteaza contextul ci anturajul, eram noi si voiam sa ne simtim bine, restul nu a mai contat, a trai clipa asa cum iti este ea oferita poate fi cea mai frumoasa provocare pe care ti-o ofera viata, programarile, planificarile si certitudinea strica uneori mirajul:)

              Asadar , daca aveti posibilitatea sa performati la tzava, nu ezitati, nu va intalniti zilnic cu posibilitatea aceasta:)

              Cand am plecat un coleg mi-a zis ca m-am descurcat foarte bine si ca domnul patron m-ar angaja,hehe ,another skill for me:))

                Ar trebui sa trec si asta in C.V la aptitudini?

                 Si cum sa scriu ? Dansez la tzava sau Execut pieruete la verticala sau … sau mai cum? Ce ma distrez:))

                               Va pup si imi sunteti dragi